În 1 Corinteni vedem că istoria copiilor lui Israel din Vechiul Testament este un tip reprezentativ al credinciosului nou-testamentar, și există un avertisment de a nu repeta istoria negativă a celor care au avut o inimă de necredință și nu au intrat în țara bună.
Săptămâna aceasta, în studiul nostru aprofundat asupra cărții Numeri, ajungem la tema “Parteneri cu Cristos care luptă pentru interesul lui Dumnezeu.”
Fundalul este Numeri 13-14 unde vedem că Moise a trimis doisprezece reprezentanți – câte unul din fiecare dintre cele douăsprezece seminții – ca spioni care să intre în țara bună, să facă o căutare amănunțită și să aducă înapoi mostre ale produselor din țară.
Toți cei doisprezece spioni au spus că țara este foarte bună, curgând lapte și miere, dar zece dintre ei au fost necredincioși și astfel au dat un raport negativ și au nutrit o inimă rea de necredință în rândul adunării.
Drept urmare, toată adunarea – cu puține excepții – a murmurat nu numai împotriva lui Moise și Aaron, ci împotriva lui Dumnezeu, spunând: De ce ne-a adus Iehova aici să ne omoare? Doar doi – Iosua și Caleb – au fost plini de credință, s-au concentrat pe Domnul, au crezut în cuvântul Domnului, în promisiunea Sa și au dat o mărturie puternică și pozitivă.
Astfel, Dumnezeu a venit și a spus că întreaga generație care a ieșit din Egipt și a fost numărată la început, toți vor muri în pustie, dar copiii lor – despre care au spus că vor fi devorați de inamic – vor intra în țara bună, împreună cu Iosua și Caleb.
Iosua Îl simbolizează pe Cristos în calitate de Liderul nostru în război pentru lupta împotriva inamicului și posesia țării bune. Caleb îl simbolizează pe partenerul lui Cristos, după cum a menționat Pavel în Evrei 3:14.
Caleb era un israelit obișnuit – nu era clasificat cu Noe și Avraam, ci era doar o persoană obișnuită, a cărui caracter, constituție, credință și determinare indică faptul că Dumnezeu poate face ca oamenii obișnuiți să devină biruitori.
În mijlocul unei situații haotice pline de răzvrătire, murmur și vorbire rea, Domnul este în stare să ia un credincios obișnuit și să-l facă un biruitor, un cuceritor victorios.
Dar trebuie să fim asemenea persoane ca Iosua și Caleb, cu un duh diferit, cei care Îl iubesc pe Domnul, sunt plini de credință, se concentrează pe Domnul, cred în cuvântul Său și dau o mărturie puternică și pozitivă cu privire la cuvântul lui Dumnezeu și împlinirea lui.
Astăzi, în acest articol, vrem să vedem că istoria Israelului este un tip reprezentativ al nostru în viața de biserică și să fim avertizați cu privire la faptul de a fi veghetori, astfel încât să nu repetăm istoria poporului Israel.
Avertisment: să nu repetăm Istoria lui Israel de Falimentare a Atingerii Țelului Chemării lui Dumnezeu!
În 1 Corinteni, Pavel ne spune că istoria copiilor lui Israel din Vechiul Testament este un tip reprezentativ al credincioșilor nou-testamentari, iar istoria lor este pentru ajustarea, învățarea și avertizarea noastră (vezi 1 Cor. 10:5-11; 5:7-8; 10:1-2).
Pavel i-a avertizat pe credincioși să nu repete istoria copiilor lui Israel în faptul de a face lucruri rele împotriva lui Dumnezeu (vezi v. 6-11); el a fost clar și sobru în gândire când a spus acest lucru, pentru că și-a dat seama că există o posibilitate certă ca istoria negativă a poporului Israel să fie repetată în biserica lui Dumnezeu care se află în Corint sau în oricare biserică locală.
Țelul chemării lui Dumnezeu a copiilor lui Israel a fost ca aceștia să intre în țara promisă pentru a se bucura de bogățiile sale, pentru ca ei să stabilească Împărăția lui Dumnezeu și să fie expresia lui Dumnezeu pe pământ (Exod 3:7-8).
Dumnezeu a vrut ca aceștia să fie eliberați din Egipt, să vadă semnele și puterea lui Dumnezeu, să treacă prin Marea Roșie și să fie aduși pe drumul către țara bună pentru a stabili Împărăția lui Dumnezeu și locuința Sa.
Acest lucru ar fi trebuit să îi umple de credință, căci dacă acesta este scopul lui Dumnezeu, cu siguranță El va face ceea ce a spus că va face.
Cu toate acestea, deși tot Israelul a fost răscumpărat prin Paște, eliberat din tirania egipteană și adus pe muntele lui Dumnezeu pentru a primi revelația locuinței lui Dumnezeu, tabernaculul, aproape toți au căzut și au murit în pustie, falimentând în faptul de a atinge acest țel din cauza faptelor lor rele și a necredinței lor (vezi Evrei 3:7-19; 1 Cor. 10:5, 7-10).
Domnul Isus a făcut o aplicare a acestui principiu când a vorbit despre cele cinci fecioare nechibzuite și cele cinci înțelepte; fecioarele nechibzuite aveau ulei în lămpile lor, dar nu aveau ulei în vasul lor și, atunci când acestea s-au stins, nu aveau acea porție suplimentară de ulei; când a venit mirele, trebuiau să mai cumpere ulei și nu li s-a permis să intre la ospățul de nuntă.
Aceasta înseamnă că cineva poate fi credincios întreaga viață sau să fie în viața de biserică timp de zeci de ani, dar viața sa poate sfârși în faliment, fără umplerea cu Duhul, fără creșterea în viață și fără să intre în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv, ci mai degrabă, să fie ca unul care a căzut în pustie.
Ce avertisment este acesta pentru noi! Numai Caleb și Iosua au atins scopul și au intrat în țara bună (Numeri 14:27-30).
Aceasta înseamnă că, deși am fost răscumpărați prin Cristos, eliberați din robia lui Satan și aduși în revelația economiei lui Dumnezeu, totuși putem falimenta în faptul de a atinge țelul chemării lui Dumnezeu, care este să intrăm în posesia țării noastre bune, Cristos (Filipeni 3:12-14), și să savurăm bogățiile Sale pentru împărăția lui Dumnezeu, ca să putem fi expresia Sa în epoca actuală și să participăm în savurarea deplină a lui Cristos în epoca împărăției (Mat. 25:21, 23).
Ce avertisment este acesta pentru noi!
Ar fi fost normal ca un israelit să fi fost mântuit din cauza Paștelui, să își facă exodul afară din Egipt, să fie botezat prin traversarea Mării Roșii, să primească revelația pe muntele lui Dumnezeu, să experimenteze mana ca hrană oferită de Dumnezeu, să bea apa vie care curge din stânca lovită și să zidească locuința lui Dumnezeu!
Ar fi fost normal ca o persoană din poporul lui Dumnezeu să învețe să I se închine și să Îl slujească trăind o viață curată, sfântă, pură și plină de bucurie, și să fie format într-o armată care intră în Canaan, îl tratează pe inamic, își revendică moștenirea, o cultivă, zidește templul și stabilește împărăția lui Dumnezeu.
Acest lucru este complet normal; acest lucru nu este pentru supra-oameni, ci este normal.
Ceea ce nu este normal este să fim plini de necredință, să ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale delegate și să pierim pe drumul către țara bună.
Domnul trebuie – și noi trebuie să Îi permitem – să ne reînnoiască mintea, ca să avem o înțelegere potrivită a faptului că un biruitor este un credincios normal.
Dar, deoarece astăzi există atât de multă deviere, când întâlnim pe cineva care învață să ducă o viață de biruitor, am putea crede că este spectaculos… dar Domnul nu ar gândi niciodată așa, iar persoana respectivă nu ar spune niciodată acest lucru, ci mai degrabă ar recunoaște că el doar învață să Îl urmeze pe Miel oriunde merge El.
Fie ca noi să fim avertizați de acest lucru și să ne deschidem cu adevărat Domnului să-I spunem:
Doamne Isuse, mântuiește-ne din a falimenta să atingem țelul chemării Tale, prin faptul de a avea o inimă de necredință și de a ne răzvrăti împotriva Ta. Doamne, adu-ne în savurarea și posesia Cristosului atotinclusiv ca țară bună, ca noi să fim expresia Ta și împărăția Ta în epoca prezentă și să participăm în savurarea deplină a lui Cristos în epoca viitoare. Fă-ne credincioși normali, cei biruitori, cei care nu doar că sunt eliberați de lume, botezați, primesc revelația lui Dumnezeu, Îl savurează pe Cristos ca porția dată de Dumnezeu și zidesc locuința lui Dumnezeu, ci sunt cei care sunt formați ca o armată, intră în țara bună pentru a-l trata pe inamic, savurează și intră în posesia țării bune, zidesc templul lui Dumnezeu pentru expresia Sa și stabilesc împărăția lui Dumnezeu pentru guvernarea Sa!
Să învățăm de la Iosua și Caleb calea de a intra în Țara Bună și să intrăm în posesia ei prin credință
În calitate de credincioși nou-testamentari, trebuie să fim avertizați solemn cu privire la repetarea falimentului copiilor lui Israel în pustie (1 Corinteni 10:6, 11) și trebuie să ne dăm seama că, fără harul și îndurarea lui Dumnezeu, am fi la fel ca și copiii lui Israel (Rom. 9:15-16).
Trebuie să citim istoria lui Israel ca pe istoria noastră, acordând o atenție deosebită capitolelor 13 și 14 din Numeri și rugându-ne ca Domnul să ne dea îndurarea și harul Său pentru a ne face persoane ca Iosua și Caleb astăzi.
Dintre toți copiii lui Israel care au ieșit din Egipt, doar doi, Iosua și Caleb, au intrat în țara bună (Deut. 1:34-38; Num. 13:17-14:38).
Trebuie să învățăm de la Iosua și Caleb ce înseamnă să reprezentăm interesul lui Dumnezeu în această epocă și să luptăm cu inamicul, dându-ne seama că, așa cum se vede în Apocalipsa 3 și 5, Cristos Însuși este Biruitorul și El vrea să Se reproducă pe Sine în noi.
Cristos le-a spus celor biruitori din Laodicea: Celui ce biruiește, va sta cu Mine pe tronul Meu, așa cum și Eu am biruit și stau cu Tatăl Meu pe tronul Său. Cristos, în a treia etapă a slujbei Sale – etapa intensificării Sale – dorește să Se reproducă pe Sine în fiecare dintre noi care se roagă pentru acest lucru și I se deschide pentru aceasta.
Deși tot poporul Israel a fost răscumpărat, numai doi biruitori – Iosua și Caleb – au primit premiul țării bune (vezi Iosua 14:6-14; 19:49-51).
Există un contrast puternic între cei zece spioni și Iosua și Caleb; cei zece au adus un raport negativ despre țara bună, crezând mai degrabă în ceea ce au văzut (giganții, cetățile mărețe, imposibilitatea de a cuceri țara) decât ceea ce le-a promis Dumnezeu.
S-au măsurat pe ei înșiși cu inamicul, și sinele lor era centrul și criteriul. S-au văzut ca niște lăcuste în fața giganților din țară și au ajuns la concluzia că este imposibil să ia în stăpânire țara.
Dar slavă Domnului, există vorbirea pozitivă a lui Iosua și Caleb, care au spus cu îndrăzneală: Haideți să urcăm și să luăm în posesiune țara, căci suntem în stare să o biruim (Num. 13:30).
Ei au adus un raport pozitiv cu privire la țara bună și au privit la Domnul și s-au încrezut în El că, dacă Iehova este satisfăcut de ei, îi va aduce în țară și le va da această țară în care curge lapte și miere.
Ei au spus: Doar poporul să nu se răzvrătească împotriva lui Iehova și să nu îi fie teamă de oamenii din țară, pentru că aceștia sunt pâinea lor; Iehova este cu ei, așa că nu trebuie să le fie teamă. Iosua și Caleb erau neînfricați; da, existau giganți, dar punctul de referință nu a fost mărimea lor, ci Iehova Însuși.
Astfel Dumnezeu a vorbit cu privire la spionii răzvrătiți și la poporul lui Israel, că toți cei care nu au crezut și L-au încercat pe Dumnezeu și s-au răzvrătit împotriva Sa, toți aceștia vor muri în pustie, iar copiii lor vor intra în țara bună, împreună cu Iosua și Caleb, care au avut un duh diferit.
Ce onoare ca Domnul să rostească un astfel de cuvânt în numele nostru!
Conform celor descrise cu privire la copiii lui Israel în Numeri, nu toți credincioșii în Cristos care au fost răscumpărați prin Cristos vor avea parte de El ca premiu pentru ei înșiși, ca odihnă și satisfacție în epoca bisericii și în epoca împărăției.
Trebuie să luăm acest lucru ca un avertisment și să fim cei care învață de la Iosua și Caleb calea de a intra în țara bună în credință și de a intra în posesiunea ei!
Doamne Isuse, Tu ne-ai promis și Tu dorești ca noi să intrăm în savurarea și posesiunea Cristosului atotinclusiv ca țară bună, ca noi să fim expresia și împărăția Ta pe pământ. Amin, Doamne, este plăcerea Ta să faci acest lucru – fă-o în noi și cu noi! Fă-ne credincioșii normali, biruitorii Tăi, cei care sunt plini de credință în cuvântul Tău și care nu sunt făcători de rău sau răzvrătiți. Îndură-Te de noi și dă-ne harul Tău, astfel încât să nu falimentăm în atingerea țelului chemării Tale, ci să intrăm în savurarea lui Cristos pentru a deveni împărăția și expresia Sa pe pământ astăzi!
[…] Read this article / blog post in Romanian – puteți citi acest articol și în limba română la următorul link – Avertisment: să nu repetăm Istoria lui Israel de Falimentare a Atingerii Țelului Chemării lui Du… […]
Da Doamne, adu-ne în savurarea Ta
Aminnn!