Pentru a avea aceeași minte și aceeași dragoste unii față de alții în Domnul, trebuie să gândim același lucru, adică trebuie să gândim și să considerăm savurarea și experimentarea lui Cristos și să avem cunoașterea și experimentarea subiectivă a Cristos.
Cartea Filipeni nu se rezumă numai la problema experimentării lui Cristos, ci și la savurarea lui Cristos; pe de o parte, trebuie să-L experimentăm pe Cristos (iar acest lucru are loc în duhul nostru), iar pe de altă parte, trebuie să Îl savurăm (acest lucru are loc în sufletul nostru).
Cu toate acestea, de multe ori sufletul nostru nu își găsește plăcerea de Domnul, în cuvântul Său, în întâlniri și în părtășia cu Domnul. Din cauza multor lucruri și situații prin care trecem și pentru că de multe ori nu cooperăm cu Domnul pentru a ne trata sufletul și a fi transformați, ne pierdem savurarea Domnului.
Continuăm să ne întâlnim cu sfinții, continuăm să citim Biblia și participăm în continuare la activități spirituale și întâlniri de biserică, dar nu Îl savurăm pe Domnul.
Domnul Isus ne-a chemat să-L urmăm și să ne lepădăm sinele, să ne pierdem viața-suflet și să ne luăm crucea.
A ne pierde viața-suflet are legătură cu a nu savura lucrurile acestei lumi și a nu permite sufletului să-și aibă savurarea în această epocă și, în același timp, implică faptul de a ne găsi plăcerea în Domnul, în Cuvântul Său, în părtășie cu sfinții și în experimentarea Domnului.
Dar cu cât creștem mai mult în viața omenească și trăim în această lume, cu atât putem da înapoi înspre savurarea lucrurilor lumii și astfel pierdem savurarea Domnului. O, Doamne Isuse!
Creștinătatea în general și chiar printre noi în viața de biserică poate exista ceva precum o depresiune de grad scăzut, o stare sufletească și o condiție a sufletului nostru în care nu Îl savurăm pe Domnul, dar continuăm să participăm la evenimentele din viața de biserică.
Iar rezultatul este că nu suntem uniți în suflet, nu avem aceeași minte și avem diferite nivele de dragoste față de ceilalți.
Este posibil să iubim pe unii sfinți cu o dragoste ferventă, în timp ce alții nu sunt preferații noștri; aceasta este un rezultat al disensiunii în gândirea noastră, care ne determină să nu avem aceeași minte. O, Doamne Isuse!
Fie ca să venim din nou la Domnul pentru a fi proaspeți, noi, vii și iubitori față de El, și fie ca să avem o dragoste aprinsă față de El și să păstrăm relații strânse cu El, pentru a putea fi transformați în sufletul nostru, ajustați în mintea noastră, reglați în emoția noastră și supuși în voința noastră, și să gândim același lucru și să avem aceeași dragoste față de ceilalți.
Să gândim același lucru, experimentarea subiectivă și savurarea lui Cristos, pentru a avea aceeași minte
Între filipeni a existat disensiune în gândirea lor, iar acest lucru l-a tulburat pe apostolul Pavel (Fil. 4:2); prin urmare, i-a rugat să gândească același lucru, chiar același singur lucru, pentru ca bucuria lui să fie făcută deplină (2:2).
Pavel i-a îndemnat pe credincioșii din Filipi să gândească singurul lucru, care este experimentarea subiectivă a lui Cristos pentru viața de biserică. Conform contextului acestei cărți, singurul lucru aici trebuie să se refere la cunoașterea subiectivă și experimentarea lui Cristos (vezi v. 2; 1:20-21; 2:5; 3:7-9; 4:13).
Cristos – și numai El – ar trebui să fie centralitatea și universalitatea întregii noastre ființe și ar trebui să ne îngrijim de un lucru, și anume de experimentarea și savurarea subiectivă a lui Cristos.
De exemplu, s-ar putea să fim împovărați pentru evanghelie în cartierul nostru sau în campus, dar trebuie să ne îngrijim în primul rând de singurul lucru, care este experimentarea și savurarea subiectivă a lui Cristos.
Chiar și un lucru atât de bun precum predicarea evangheliei poate produce disensiune, diferență de opinii și diferite moduri de a face lucrurile, și chiar rivalitatea poate apărea.
Dacă nu ne gândim la singurul lucru, același lucru, care este cunoașterea și experimentarea subiectivă a lui Cristos, nu suntem uniți în suflet și nici nu avem aceeași minte.
Să urmărim singurul lucru, același lucru, care este experimentarea subiectivă a lui Cristos, și Îl vom obține pe Cristos și vom avea aceeași minte, fiind uniți în suflet. Acest singur lucru ar trebui să ne ocupe mintea tot timpul și, dacă gândim singurul lucru, imediat savurarea lui Cristos va fi porția noastră.
Gândirea noastră ar trebui să fie concentrată pe excelența cunoașterii și experimentării lui Cristos (Fil. 3:8, 10); dacă ne vom concentra pe orice altceva, vom gândi diferit, având astfel disensiuni între noi.
Concentrarea pe orice altceva în afara cunoașterii, experimentării și savurării subiective a lui Cristos, ne va determina să gândim diferit, acest lucru creând disensiuni între noi.
De fapt, a ne gândi altceva decât singurul lucru înseamnă să ne răzvrătim împotriva economiei lui Dumnezeu; economia lui Dumnezeu, care este în credință, este să gândim singurul lucru. O, Doamne Isuse!
Ar trebui să ne gândim nu numai la cunoașterea obiectivă a lui Cristos, ci și la experimentarea subiectivă a lui Cristos ca savurare a noastră pentru viața de biserică. Cu acest singur lucru ar trebui să ne ocupăm mintea noastră tot timpul.
Ceea ce ar trebui să gândim nu sunt doar lucruri practice sau cum să facem cutare lucru, ci cum să-L experimentăm pe Cristos ca savurarea noastră îmbelșugată, astfel încât să putem avea viața de biserică potrivită. Viața Trupului este rezultatul experimentării și savurării lui Cristos de către noi.
Când gândim cu toții singurul lucru, același lucru, experimentarea și savurarea subiectivă a lui Cristos, vom avea aceeași minte, vom fi uniți în suflet și Îl vom experimenta pe Cristos și Îl vom savura pentru viața de biserică.
Când Îl savurăm pe Cristos, rezultă în mod spontan viața de biserică; viața de biserică rezultă din experimentarea și savurarea lui Cristos de către noi.
Doamne Isuse, vrem să gândim același lucru, singurul lucru, care este cunoașterea, experimentarea și savurarea subiectivă a lui Cristos. Fie ca mintea noastră să fie pe deplin ocupată cu experimentarea subiectivă a lui Cristos ca savurarea noastră pentru viața de biserică. Amin, Doamne, fie ca toți sfinții să fie ocupați pe deplin și să ia în considerare acest singur lucru: cum să-L experimentăm pe Cristos ca pe savurarea noastră îmbelșugată, astfel încât să putem avea viața de biserică potrivită! Amin, Doamne, fie ca să avem o viață de biserică bogată și savuroasă ca rezultat al savurării și experimentării lui Cristos de către noi!
Să fim uniți în suflet ca să avem aceeași dragoste pentru toți sfinții și să avem savurarea lui Cristos
Dacă nu suntem uniți în suflet, adică dacă nu gândim același lucru și nu-i iubim pe ceilalți cu aceeași dragoste, nu avem savurarea lui Cristos, ci mai degrabă, cârtim și ne plângem în viața de biserică.
Ori de câte ori ne gândim la alte lucruri, în afară de experimentarea subiectivă a lui Cristos, suntem neascultători și răzvrătiți. Când ne gândim la alte lucruri în afară de economia lui Dumnezeu, ne răzvrătim împotriva economiei lui Dumnezeu.
Atunci ne va fi ușor să fim ofensați de către cineva și apoi să ne plângem și să cârtim împotriva Domnului și împotriva bisericii. Când cârtim, suntem răzvrătiți și neascultători; totuși, prin dispoziție, suntem obișnuiți să cârtim, să raționăm și să ne plângem.
Cu toate acestea, atunci când lumina Domnului strălucește asupra noastră și suntem luminați în ce privește raționamentul și cârtirea noastră, ne vom pocăi în fața Domnului cu privire la asta și vom veni la El ca să-L savurăm și ca să-L experimentăm.
Dacă nu gândim același lucru, nu suntem uniți de suflet, iar emoția noastră va fi și ea afectată.
În Fil. 2:2 Pavel le cere filipenilor să aibă aceeași dragoste; asta înseamnă că trebuiau nu doar să gândească același lucru, ci și să aibă aceeași dragoste în emoția lor.
A avea aceeași dragoste este ceva serios și important în viața de biserică, căci de multe ori avem o dragoste de nivele diferite. De multe ori îi iubim pe unii dintre sfinți cu o dragoste aprinsă, în timp ce față de ceilalți sfinți suntem destul de reci.
Când unii ne contactează și când noi îi contactăm pe ei, suntem atât de călduroși față de ei și manifestăm afecțiune, dar când îi vedem pe alți sfinți, chiar îi evităm.
Uneori, unii ne spun că ne iubesc, însă noi nu simțim nici un fel de dragoste din partea lor – ei doar ne spun vorbe dulci; alții, cu toate acestea, poate nu ne spun că ne iubesc, dar puteți simți cât de mult se îngrijesc de noi în dragoste.
A avea o dragoste care fluctuează și este fierbinte față de unii în timp ce este rece față de alții este ceva ce rezultă din viața noastră naturală, dintr-o dragoste care nu este tratată.
Cum putem trăi în viața de biserică în acest fel, iubindu-i pe unii sfinți și evitându-i pe alții? Trebuie să avem același fel de dragoste față de ceilalți, adică trebuie să Îl savurăm pe Domnul ca dragoste față de sfinți.
Dacă dragostea noastră este sau nu adecvată depinde de faptul dacă Îl savurăm sau nu pe Cristos în dragostea noastră față de ceilalți. Dacă îi iubim pe ceilalți din dragostea noastră naturală, această dragoste se va termina și va fi alterată; dar dacă îi iubim pe ceilalți savurându-L pe Cristos și experimentându-L, vom avea savurarea lui Cristos în dragostea noastră și îi vom iubi cu aceeași dragoste.
Dacă dragostea noastră față de sfinți a fost reglementată și tratată, atunci Îl vom savura pe Cristos pe măsură ce îi iubim pe sfinți. A fi una în suflet, uniți în suflet, nu este numai pentru experimentarea lui Cristos, ci mai mult pentru savurarea lui Cristos; experimentarea lui Cristos de către noi ar trebui să fie și o savurare a lui Cristos.
Pentru a-L experimenta pe Cristos cu savurare, trebuie să fim una în duh cu un singur suflet; pentru a-L savura pe Cristos, trebuie să avem un suflet potrivit, adică un co-suflet care este una cu sufletele celorlalți sfinți.
Cel mai important lucru pentru noi este să-L experimentăm pe Cristos ca savurarea noastră astăzi, pentru ca biserica să fie zidită pentru gloria Sa; acesta este modul în care ne putem păstra în recâștigarea Domnului până când El va reveni.
Doamne Isuse, vrem să fim uniți în suflet cu sfinții, gândind același lucru, pentru ca să putem iubi pe sfinți cu aceeași dragoste în savurarea lui Cristos. Amin, Doamne Isuse, fie ca să-L experimentăm pe Cristos cu savurare, fiind un singur duh cu un singur suflet cu sfinții, având un suflet potrivit, un co-suflet care este una cu sufletele sfinților. Fie ca să-L experimentăm pe Cristos ca savurarea noastră azi pentru ca biserica să fie zidită pentru gloria Sa. Doamne, păstrează-ne în savurarea Ta, pe măsură ce Te experimentăm, astfel încât să putem gândi același lucru, fiind uniți în suflet și iubind pe sfinți cu aceeași dragoste!