Cristos este realitatea manei cerești trimisă de Dumnezeu pentru a fi resursa de viață zilnică a poporului Său ales, iar noi putem să-L mâncăm pe Domnul Isus și să trăim datorită Lui prin faptul că mâncăm cuvintele Sale și-L digerăm în ființa noastră interioară.
În această săptămână, în studiul nostru aprofundat al cărții Numeri, ajungem la subiectul “Schimbarea alimentației noastre la Cristosul ceresc ca realitate a manei cerești, ca să fim reconstituiți cu Cristos pentru a deveni locuința lui Dumnezeu.”
Mana este introdusă și prezentată în cartea Exod, iar în Numeri este menționată din nou.
Copiii lui Israel au mâncat Paștele, au traversat Marea Roșie și, în timp ce călătoreau prin pustiu, au flămânzit și au murmurat după mâncare; așa că Dumnezeu le-a dat mana în fiecare zi.
Apoi, la Sinai au văzut finalizarea tabernaculului, înființarea preoției și au primit instrucțiunile cu toate rânduielile și sărbătorile; ei au fost rânduiți să fie poporul lui Dumnezeu, erau pregătiți să meargă înainte nu doar ca o mulțime mare, ci ca un popor numărat și rânduit.
Apoi, la doar puțin mai mult de un an după ce au părăsit Egiptul, după ce au avut deja experiența manei, în Numeri 11 se spune că poporul a murmurat din nou în privința problemei hranei.
La suprafață, se părea că au progresat și că au avansat, totuși, dintr-o dată, o mare parte dintre ei au poftit excesiv și au stârnit pofta în copiii lui Israel, amintindu-le de mâncarea pe care au mâncat-o în Egipt, usturoiul, peștele, prazul, ceapa și toate celelalte lucruri pe care le-au mâncat cu ușurință acolo.
În murmurul lor împotriva lui Moise, chiar au spus că le-a pierit apetitul, căci nu era nimic de mâncat, în afară de această mană la care să se uite; nu mai aveau nici un gust pentru ea, nu mai doreau să mănânce mană.
Așa că Dumnezeu a răspuns, El le-a dat prepelițe și era o judecată în răspunsul Său; iar apoi, copiii lui Israel au continuat din nou călătoria pentru încă o perioadă de timp.
Apoi, în Numeri 21:5, ei au murmurat din nou; în acest moment erau deja numărați și gata să avanseze și chiar au dus prima lor luptă cu împăratul Aradului și au câștigat-o – și totuși au murmurat.
În murmurul lor, l-au întrebat pe Moise de ce i-a scos din Egipt ca să moară în pustiu, căci li s-a scârbit sufletul de această pâine ușoară, această hrană proastă.
Mana este cel mai mare miracol pe care Dumnezeu l-a dat poporului Său, totuși poporul Său a considerat-o ca fiind o hrană proastă, și sufletul li se plictisise și săturase de ea.
Pe acest fundal dorim să ajungem la problema manei și la nevoia de schimbare a alimentației.
Mana este calea în care Dumnezeu intenționează să-Și hrănească poporul; de asemenea, este modul în care Dumnezeu expune natura poporului Său pentru a le arăta că ei încă sunt carne și că trebuie să fie reconstituiți în interior.
La exterior, poporul Său a experimentat foarte multe lucruri, au mers mai departe, au văzut lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu pentru ei și chiar au dus prima lor luptă, dar carnea lor nu s-a schimbat, ci ei au murmurat în continuare.
Cu toții trebuie ca nu doar să-L experimentăm pe Cristos și să trecem prin multe experiențe cu El, ci și să fim reconstituiți în interior cu El, mâncându-L pe Cristos ca realitate a manei cerești zi de zi.
Cristos este realitatea manei cerești trimisă de Dumnezeu pentru a fi resursa noastră zilnică
Realitatea manei cerești trimisă de Dumnezeu pentru a fi hrana zilnică a poporului Său ales este Cristosul ceresc; în Ioan 6 vedem acest lucru destul de clar când Domnul a menționat că El era pâinea vieții (vezi Ioan 6:31-35, 48-51, 57-58, 63).
În acest capitol, Domnul a făcut referire la mană pe larg; mana a fost modul în care Dumnezeu i-a hrănit pe copiii lui Israel în pustiu, iar în Ioan 6 Domnul s-a referit la aceasta și a aplicat-o la Sine însuși, spunând că El este realitatea manei cerești trimisă de Dumnezeu pentru a fi hrana noastră zilnică.
În călătoria noastră zilnică cu Domnul nu putem merge mai departe fără să primim resursa de viață; Cristos este mana noastră zilnică și trebuie să-L mâncăm și să ne hrănim cu El, pentru ca în fiecare zi – nu doar o dată pe an sau din când în când – să fim alimentați în mod bogat.
Cristos este pâinea cerească în calitate de pâinea care a coborât din ceruri; sursa Lui este cerească, totuși El, ca mana cerească, ne satisface nevoia!
Cristos este pâinea cerească care Se coboară din cer pentru a ne face pe noi, oamenii pământești, cerești la fel ca El; El satisface nevoia noastră, și El Însuși este sursa noastră de viață.
Cristos este pâinea lui Dumnezeu ca Cel ce este de la Dumnezeu, care a fost trimis de Dumnezeu și care a fost cu Dumnezeu (Ioan 6:33). Cristos este pâinea lui Dumnezeu; această pâine în elementul și esența ei este Dumnezeu Însuși dat omului ca să mănânce.
Îl putem mânca pe Domnul Isus ca o astfel de pâine pentru a fi constituiți cu Dumnezeu. Cristos este pâinea vieții ca pâine cu viața eternă, viața “zoe”; pâinea vieții se referă la natura pâinii, care este viață (Ioan 6:35, 48).
Cristos este realitatea manei cerești pentru a fi pomul vieții pentru noi, care este resursa de viață “bună de mâncat” (Gen. 2:9).
Când ne exersăm duhul și Îl luăm pe Cristos în noi, Îl primim ca resursa noastră de viață și astfel primim viață; această pâine este organică, ușor de primit și de digerat în ființa noastră. Cristos este pâinea vie; acest lucru se referă la condiția pâinii, care este vie (Ioan 6:51).
Cu cât Îl mâncăm pe Cristos ca pâine vie, cu atât mai vii devenim, căci pe măsură ce Îl mâncăm, natura acestei pâini – care este vie – ne va face vii, la fel ca El.
Cel mai bun mod de a combate orice moarte este mâncând pâinea vie, Cristos ca realitate a manei cerești, care este vie în natură.
Cristos este adevărata hrană; toate celelalte feluri de mâncare sunt doar umbre ale Sale ca hrană adevărată. Micul dejun, prânzul, cina și gustările sunt toate tipuri reprezentative ale lui Cristos; El este adevărata hrană, hrana vie, iar când Îl mâncăm pe El, primim viața eternă.
Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi pentru a fi realitatea manei cerești trimisă de Dumnezeu pentru a fi resursa de viață zilnică în viața noastră creștină. Îți mulțumim că ai coborât din cer ca pâine cerească pentru a satisface nevoia omului pământesc; mâncându-Te pe Tine putem trăi o viață cerească pe pământ. Îți mulțumim că ai venit la noi ca pâinea lui Dumnezeu pentru a fi Dumnezeu ca viață pentru noi. Amin, Doamne, Tu ești pâinea vieții bună de mâncat, iar când Te mâncăm pe Tine, Îl luăm pe Dumnezeu ca viață ca să primim viață și să trăim! Doamne, venim să Te mâncăm ca adevărata pâine și, de fiecare dată când mâncăm hrana fizică, ne amintim de Tine ca adevărata noastră hrană!
Îl mâncăm pe Domnul Isus mâncând cuvintele Sale ale Duhului și vieții ca să trăim datorită Lui
În Ioan 6 există două versete cheie care ne arată nu numai faptul că Cristos este realitatea manei cerești, ci și cum putem să-L mâncăm și să trăim datorită Lui.
Versetul 57 spune: “După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine”, iar versetul 63 spune: “Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și sunt viață.”
Dumnezeu ne-a creat ca pe un vas de mâncare și El ne-a dat o gură ca prin ea să primim hrana întru noi. Noi nu suntem o mașină perpetuă care funcționează permanent; suntem un vas de mâncare și mâncăm de cel puțin trei ori pe zi, pentru că nu putem supraviețui fără să mâncăm.
Dumnezeu ni se prezintă ca pomul vieții pentru ca oamenii să mănânce și să se împărtășească din El, astfel încât El să poată fi primit în noi. Încă de la începutul Bibliei vedem pomul vieții, iar în cartea Apocalipsei, pomul vieții este încă acolo.
A mânca înseamnă a lua în noi hrană ca ea să fie asimilată în mod organic în trupul nostru; a-L mânca pe Domnul Isus înseamnă a-L primi în noi ca El să fie asimilat de omul nou regenerat în calea vieții.
Mâncatul este un proces prin care ceva organic care era în afara noastră este acum luat în interiorul nostru; Cristos este realitatea manei cerești și El a intrat în noi prin faptul că L-am mâncat pentru a deveni parte a noastră.
După ce Îl mâncăm pe Domnul, El este digerat și “descompus” în ființa noastră pentru a fi primit în fluxul nostru de sânge și pentru a fi asimilat în fibra ființei noastre.
Noi nu trăim prin Cristos luându-L doar ca pe un suport de sprijin al nostru; din contră, trăim datorită lui Cristos ca elementul nostru energizant și ca factorul nostru alimentator (Gal. 2:20; Fil. 1:19-21).
Așa cum Cristos S-a hrănit din Tatăl și a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi Îl mâncăm pe Cristos și trăim datorită lui Cristos, și Îl trăim pe Cristos în învierea Sa.
Dacă avem o gleznă întoarsă, folosim un baston, un instrument care să ne ajute în mersul nostru; bastonul ne ajută să umblăm când avem nevoie de ajutor, dar bastonul nu poate deveni o parte a ființei noastre.
Cristos trebuie să fie primit în noi pentru a deveni elementul energizant în noi. Hrana pe care o primim în noi devine elementul energizant prin care trăim, iar noi trăim nu prin hrana pe care o consumăm, ci datorită hranei pe care o luăm în noi.
Dorința supremă a Domnului nu este ca noi, ca poporul Său, să trăim prin El sau pentru El; El vrea ca noi să trăim datorită Lui, adică El vrea ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca să trăim datorită Lui.
Noi Îl mâncăm pe Domnul Isus ca hrana noastră spirituală, primindu-L pe El ca Duhul care dă viață, prin faptul că mâncăm cuvintele Sale ale duhului și vieții, primind cuvintele Sale prin intermediul oricărei rugăciuni (vezi Ier. 15:16; Efeseni 6:17-18).
Într-un mod practic, noi Îl mâncăm pe Cristos prin faptul că mâncăm cuvintele Sale; carnea nu folosește la nimic, dar cuvintele Sale sunt duh și viață.
Cuvintele rostite de Domnul sunt întruparea Duhului vieții; El este acum Duhul dătător de viață în înviere, iar Duhul este întrupat în cuvintele Sale. Deci, atunci când primim cuvintele Domnului prin exersarea duhului nostru asupra cuvântului Său, obținem Duhul care dă viață!
Domnul le-a spus celor din jurul său că trupul Său este adevărata hrană și sângele Său este adevărata băutură, astfel că trebuie să-L mănânce și să-L bea pentru a se împărtăși din El; datorită acestui cuvânt, mulți au fost tulburați și ofensați, și mulți L-au părăsit.
El nu se referea la trupul și sângele fizic, ci la cuvintele Sale, care sunt duh și viață. Când venim la cuvintele Sale din Biblie, nu trebuie să citim literal, ci să ne rugăm și să ne exersăm duhul pentru a atinge Duhul în cuvânt și pentru a primi viață!
A citi Cuvântul lui Dumnezeu cu ochii și cu mintea noastră nu înseamnă că Îl mâncăm pe Domnul; este posibil să obținem ceva cunoștințe și informații, dar pentru a mânca trebuie să ne exersăm duhul pentru a atinge și a primi Duhul în Cuvânt.
În fiecare zi trebuie să-L mâncăm pe Domnul Isus în mod practic, exersându-ne duhul asupra Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-L contacta pe Domnul și pentru a mânca mana cerească, mâncându-L pe Isus într-un mod practic.
Doamne Isuse, venim la cuvântul Tău ca să Te mâncăm și să trăim datorită Ție. Ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Tine în timp ce ne rugăm cu cuvintele Tale, și Te primim în noi prin credință, astfel ca Cristos să fie elementul energizant și factorul alimentator al vieții noastre creștine. Aleluia, Cristos ca hrana noastră spirituală este în cuvântul Său, iar noi putem primi cuvintele Sale prin intermediul oricăror rugăciunii pentru a primi duh și viață! Amin, Doamne, vrem să ne exersăm duhul asupra cuvântului Tău în fiecare zi, astfel încât să Te primim ca duh și viață, să fim hrăniți în interior, să fim constituiți cu Tine și să trăim datorită Ție!