Sperând să fim răpiți, ne sprijinim pe Iubitul nostru și avem încredere în puterea Sa de păstrare

În experiența noastră progresivă din Cristos și în căutarea plină de iubire a Lui în viața noastră creștină, sperăm să fim răpiți și ne ridicăm din domeniul pământesc sprijinindu-ne pe Iubitul nostru; ne sprijinim pe Iubitul nostru Domnul Isus, având încredere în El, bizuindu-ne pe El pentru a ne duce până la capăt și neavând încredere în noi înșine. Amin, Doamne Isuse, Te iubim și ne încredem în Tine!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care Îl iubim pe Domnul și Îl urmărim zilnic în dragoste, pentru că El ne-a apucat și acum vrem să-L apucăm și noi. Asemenea apostolului Pavel, am văzut ceva din frumusețea Sa și El ne-a revelat ceva din sinele Său minunat, așa că nu putem decât să alergăm după El, să căutăm să-L câștigăm și să petrecem timp cu El.

Motivul pentru care suntem creștini nu este pentru că am fost convinși de cineva de cât de păcătoși suntem și acum credem în Isus pentru că acesta este lucrul logic de făcut, pentru că vrem să scăpăm de osânda veșnică. Mai degrabă, suntem creștini pentru că am fost captivați de Domnul Isus, Cea mai minunată Persoană. El ne-a atras la Sine, iar noi Îl urmărim și Îl iubim. Ne aflăm acum într-o poveste de dragoste divină, unde El ne curtează și noi Îl curtîm. În fiecare zi ne trezim și îi spunem Domnului că Îl iubim.

S-ar putea să fim obosiți și să nu fim atât de fericiți de toate lucrurile care se întâmplă în jurul nostru, și poate chiar să fim bolnavi sau să nu fim atât de puternici în exterior, dar Îl iubim pe Domnul și Îi dăm dragostea noastră. El este cel mai minuat. Ne place să petrecem timp cu El în cuvântul Său și să-I chemăm numele pe tot parcursul zilei pentru că El ne alimentează în mod constant, ne vorbește și ne păstorește.

Deși trecem prin experiențe care ne mistuie omul exterior și expun carnea și sinele, totuși ne întoarcem la Domnul, pentru că vrem să Îl savurăm și să fim cu El. El vrea să ne facă la fel ca El. El este „Solomonul” nostru și noi devenim „Sulamita” Lui, pentru că El ne face la fel ca El este în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire.

Pe măsură ce Îl iubim și Îi dăruim dragostea noastră, vom fi una cu El pentru a lucra împreună cu El în vii, în bisericile locale, pentru ca sfinții să crească în viață, să aducă roade și să ajungă la maturitate. Lucrarea noastră pentru Domnul și împreună cu El nu este ceva ce o facem în mod individualist; o facem împreună cu El și în biserici, împreună cu sfinții, fiind coordonați cu cei cu care ne-a pus Domnul și în duh una cu Domnul.

Trăim viața de biserică în biserica locală unde Domnul ne-a așezat, dar lucrarea noastră cu și pentru Domnul este în Trup și pentru Trup, pentru ca El să câștige ceea ce El urmărește și să fie mulțumit.

Ieșind din domeniul pământesc, ne sprijinim pe Iubitul nostru și sperăm să fim răpiți

În cea de-a șasea etapă din Cântarea Cântărilor, așa cum se vede în 8:1-14, iubitoarea lui Cristos speră să fie răpită și ea iese din pustie (însemnând domeniul pământesc) sprijinită pe iubitul ei (v. 5). Domnul o vede și exclamă: Cine este aceasta care se suie din pustie, sprijinindu-se pe iubitul ei? În acest stadiu, iubita este matură; ea este una cu iubitul ei în viață, în slujire, în lucrare și în clădire.

Ultima etapă este că ea speră să fie răpită. Ea iese din pustie. Această ridicare din pustie s-a întâmplat și în capitolul 3; ea progresează în viață și este eliberată treptat din pustia spirituală. Suntem salvați de rătăcirea în suflet, învățând să discernem între duhul nostru și sufletul nostru.

În capitolul 8, a ieși din pustie înseamnă a ieși din carne, din domeniul pământesc. Există un proces gradual de ieșire din domeniul pământesc cu carnea până când suntem răpiți. Aspirăm ca Iubitul nostru să vină și să ne răpească. Pe măsură ce mergem înainte cu Domnul, pas cu pas, suntem atrași de cer și devenim mai una cu Domnul.

Pas cu pas, suntem eliberați de lume și suntem din ce în ce mai departe de lume și carne. Aspirăm cu adevărat să fim răpiți sau să fim martirizați pentru Domnul, pentru că vrem să fim alături de Iubitul nostru. Trebuie să avansăm în experiența noastră spirituală până când ajungem în punctul în care ieșim din domeniul pământesc, sprijinindu-ne pe Iubitul nostru.

A ne sprijini pe Preaiubitul nostru implică faptul că, la fel ca Iacov, încheietura coapsei noastre a fost atinsă, iar puterea noastră naturală a fost tratată de Domnul (Geneza 32:24-25). Ne sprijinim pe Domnul, pentru că El ne-a atins puterea naturală și nu ne bazăm pe puterea sau zelul nostru pentru a merge mai departe cu El.

Avem încredere numai în El, pentru că ne sprijinim pe Iubitul nostru, Cel care ne poate duce mai departe. A ne sprijini pe Preaiubitul nostru implică, de asemenea, că ne găsim apăsați peste măsură, iar acest lucru pare să dureze până când călătoria în pustie se încheie (2 Cor. 1:8-9; 12:9-10; 13:3-4). Ne dăm seama că suntem simpli păcătoși mântuiți prin har și, în noi înșine, nu avem putere; nu suntem puternici deloc, ci mai degrabă, întreaga noastră viață este o istorisire a harului.

Ne sprijinim pe Iubitul nostru, neavând putere deloc. Ne facem o povară pentru Iubitul nostru Domnul Isus, pentru că nu avem deloc putere până când călătoria prin pustie se încheie. Dragi frați și surori în Domnul, ca iubitori ai lui Cristos noi trebuie să ne dăm seama că, indiferent cât de mult am progresat în viață, suntem încă păcătoși mântuiți prin har și orice putere pentru a continua nu este a noastră, ci a Doamne.

Depindem pe deplin de El; dacă avem vreo putere, aceasta nu este a noastră, ci a Domnului. Cu cât suntem mai avansați în Domnul, cu atât trăim o viață dependentă de Domnul. Nu devenim mai puternici sau mai independenți; mai degrabă, depindem de Domnul și trăim o viață de dependență. Nu depindem de nimic altceva decât de Domnul până când suntem răpiți. Numai Domnul ne poate pregăti pentru răpire.

Avem încredere în El. Depindem de El. Când ne amintim de starea noastră inițială, nu putem decât să fim plini de smerenie. Nu putem să nu luăm în considerare goliciunea noastră, vanitatea experienței noastre, nesiguranța minții noastre și inutilitatea urmăririi noastre. Singura noastră speranță este Domnul. Faptul dacă putem îndura până la capăt nu depinde de propria noastră răbdare; depinde de păstrarea Domnului.

Ne sprijinim pe Iubitul nostru, pentru că numai El ne poate duce mai departe. Nicio perfecțiune spirituală nu ne poate susține până la întoarcerea Domnului; totul depinde de puterea de păstrare a lui Dumnezeu. Așa că ne sprijinim pe Iubitul nostru. Depindem de El. Depindem de harul și îndurarea Sa. Ne facem o povară pentru Domnul și ne sprijinim pe El.

Ne aruncăm asupra Sa nu numai grijile, grijile și gândurile neliniștite, ci chiar și pe noi înșine, întreaga noastră ființă, având deplină încredere în El și neavând nicio încredere în noi înșine. Lumea întreagă, cu plăcerile și ademenirile ei, dispare, iar carnea este lăsată în urmă. Nu putem merge decât dacă Domnul nu merge împreună cu noi. Nu putem merge mai departe decât dacă ne sprijinim pe Iubitul nostru. Îl iubim, depindem de El și, deși ne aflăm presați peste măsură, ne sprijinim pe Iubitul nostru în toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te iubim și ne sprijinim pe Tine, iubitul nostru! Ne ridicăm din domeniul pământesc și din orice este legat de trup și ne sprijinim pe Tine, sperând să fim răpiți. Nu suntem în stare să continuăm sau să mergem mai departe cu Tine; pur și simplu ne sprijinim pe Tine. Numai Tu ne poți pregăti pentru răpire. Depindem de Tine. Nu avem încredere în puterea noastră de a merge mai departe și nici în zelul nostru de a continua în viața noastră creștină. Speranța noastră este să fim răpiți și ne sprijinim pe Iubitul nostru, căci doar El ne poate duce până la capăt. Doamne Isuse, singura noastră speranță este în Domnul! Dacă putem rezista până la capăt nu depinde de propria noastră îndurare, ci de păstrarea Ta. Nu avem nicio putere. Nu suntem puternici deloc, ci depindem de Tine. Întreaga noastră viață este o poveste a harului. Trăim o viață în care depindem de Tine. Recunoaștem că nu suntem puternici și independenți; depindem de Tine și ne bazăm pe deplin pe Tine. O, Doamne Isuse, speranța noastră este să fim răpiți! Ne sprijinim pe Tine, Domnul nostru Iubit Isus!

Ne încredem în puterea de păstrare a lui Dumnezeu și în dragostea Sa puternică și Îi ascultăm vocea

Căutătoarea iubitoare îi cere Iubitului ei să o pună ca pecete pe inima Sa de dragoste și ca pecete pe brațul Său de putere; ea este conștientă de neputința ei și își dă seama că totul depinde de puterea de păstrare a lui Dumnezeu (Cântarea Cântărilor 8:6-7). Pe măsură ce ne sprijinim pe Iubitul nostru, realizăm că continuarea și terminarea alergării noastre depinde nu de noi înșine, ci de puterea Sa de păstrare.

Pur și simplu Îi spunem să ne pună ca pecete pe inima Lui și ca pecete pe brațul Lui. Ne dăm seama că suntem slabi și fragili și suntem conștienți de neputința noastră. Pur și simplu suntem o persoană neajutorată și nu ne putem păstra. Dacă încercăm chiar să ne păstrăm până la venirea Lui, nu vom face decât să aducem rușine numelui Domnului și să ne pierdem pentru noi înșine.

Toate speranțele noastre sunt în dragostea Domnului și în puterea Sa. Ne încredem în puterea de păstrare a lui Dumnezeu și în dragostea Sa puternică și ne sprijinim pe Iubitul nostru. Nu mai îndrăznim să vorbim despre dragostea noastră pentru Domnul; nu mai îndrăznim să vorbim despre înțelegerea noastră de Domnul, pentru că totul depinde de puterea Domnului și de dragostea Sa.

Ne dăm seama că dragostea Domnului este la fel de puternică ca moartea. Așa cum nimic nu poate clătina moartea, nimic nu poate clătina dragostea Domnului pentru noi. Moartea îi ține pe oameni captivi și îi ține ferm, necruțător și neclintit în mână; la fel, pentru că Domnul ne iubește, nu ne vom clătina, căci dragostea Lui este mai puternică decât moartea.

Pentru că Domnul ne iubește, va urma gelozia Lui; gelozia lui este la fel de crudă ca Șeolul. Pentru că El ne iubește și este gelos pentru noi (Exod. 20:5; Exo. 34:14; Deut. 4:24; 6:15; Ios. 24:19; Naum 1:2; 1 Cor. 10:22; 2 Cor. 11:2), El nu va permite ca nimic să ne împărtășească inima. El vrea ca inima noastră să fie pe deplin pentru El, concentrată asupra Lui și iubindu-L numai pe El. El nu se mulțumește doar să dețină o parte majoră a inimii noastre.

Ochii Lui nu suportă să-i vadă pe cei care sunt ai Lui să fie pângăriți de lume. El este gelos, chiar de la începutul timpurilor El este gelos. Și apostolii sunt geloși pe noi cu gelozia lui Dumnezeu. Nimic nu poate rezista geloziei Sale. El va înlătura toate obstacolele din noi și din jurul nostru până când El va deveni Domnul unic, Dumnezeul tuturor și Împăratul necontestat.

El va avea grijă de noi, ne va proteja și ne va păstra întreaga ființă până când Îi vom vedea fața. Din cauza dragostei și geloziei Sale pentru noi, ni se întâmplă multe lucruri nu pentru a ne pedepsi, ci pentru a îndepărta de la noi orice iubim mai mult decât pe El. Această dragoste pe care El o are pentru noi, multe ape nu o pot stinge și nici inundațiile nu o îneacă; dacă un om a dat toată averea casei sale pentru dragoste, va fi cu totul disprețuit. Domnul ne iubește atât de mult încât ne pune ca pecete pe inima Sa și ca pecete pe brațul Său; ne sprijinim pe Iubitul nostru și El ne duce mai departe.

Ca iubitori ai lui Cristos, Îi rugăm pe Cel care locuiește în credincioși ca grădinile Sale să ne permite să-I auzim glasul (Cântarea Cântărilor 8:13). În lumea pe care trăim pentru Domnul ca Iubit al nostru, trebuie să ne menținem părtășia cu El, ascultându-L mereu. Aceasta este una dintre principalele caracteristici pe care ar trebui să le avem înainte de întoarcerea Domnului. Trebuie să-L iubim pe Domnul, să ne sprijinim pe Preaiubitul nostru și să fim înfometați și însetați de vorbirea Domnului.

Însoțitorii noștri ascultă glasul Domnului și, de asemenea, vrem să auzim glasul Său. Ca iubitori ai lui Cristos, care Îl exprimăm ca fiind viața noastră în exterior și Îl avem ca viață în interior, lucrăm pentru Domnul și împreună cu El și, în mijlocul lucrării noastre pentru și împreună cu El, ascultăm glasul Său.

Întreaga noastră viață depinde de vorbirea Domnului. Orice zi fără vorbirea Domnului este în zadar. Nu ne bazăm pe vorbirea Sa de ieri; vrem să avem vorbirea Sa astăzi. Vrem să fim dezvăluiți și curățați, astfel încât să putem auzi ceea ce El ne vorbește astăzi. Trăim într-o atmosferă de ascultare a glasului Domnului, rugăciune înaintea Sa și sprijinindu-ne pe Preaiubitul nostru.

Doamne Isuse, Te iubim. Speranța noastră este în puterea Ta și în dragostea Ta. Pune-ne ca pecete pe inima Ta de dragoste și pe brațul Tău puternic. Depindem de puterea și dragostea Ta și ne sprijinim pe Iubitul nostru. Doamne, dragostea Ta este puternică ca moartea. Avem încredere în dragostea Ta și știm că nimic nu ne poate clătina pentru că dragostea Ta este atât de puternică! Îți mulțumim pentru gelozia Ta față de noi. Câștigă-ne complet ființa și înlătură orice lucru din noi care Te înlocuiește sau ne face să fim distrași de la Tine. Dragă Doamne Isuse, credem că Tu ne vei ține până la capăt. Credem că vei îndepărta toate obstacolele până când vei deveni Domnul unic, Dumnezeul tuturor și Împăratul necontestat din noi! Ne încredem în Tine, ne sprijinim pe Iubitul nostru și suntem siguri că ne vei păstra până când vom vedea fața Ta! Amin, Doamne, Ție îți suntem deschiși: vorbește-ne astăzi. Viața noastră depinde de vorbirea Ta. Ne place să auzim vocea Ta. Venim la Tine din nou și din nou și vrem să ne menținem părtășia cu Tine, ascultându-Te mereu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Hoping to be Raptured, we Lean on our Beloved and Trust in His Preserving Power, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 4 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.